Te rog să-mi aduci o scrisoare acum,/ de-acolo, de-atuncea,
de când mă jucam cu şotronul pe drum,/ cu zmeul şi crucea!!!
Te rog să-mi aduci o scrisoare, te rog,/ de-atunci, de la MAMA,
să văd cât mai am şi mai dau (ne)noroc,/ şi poate-mi iau sama
ce mult am pierdut prin plecare aici,/ n-acest strâmb departe,
în care nu-s greieri, nu-s nici licurici,/ iar viile-s moarte
şi viii sunt morţi – şi toţi parcă sunt daţi/ să sfarme pământul,
să zvârle-n uitare şi MAME și TAȚI,/ să-ntunece gândul!!!
Te rog să-mi aduci o scrisoare oricând,/ oricum şi oriunde –
aştept în infernul PREZENT ȘI FLĂMÂND al cestei secunde!!!
