MULŢIME de SINGURĂTATE [RECURS]

MULŢIME de SINGURĂTATE [RECURS]
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

a fost odată perpendiculară/ - acuma-i ostenită şi străină

şi tot mai înclinată şi amară/ şi-nchide n-ochi o flacără puţină

şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară -

şi toţi întunecaţii or să spună/: ducă-se naibii, că a fost o chioară

a fost a lui - a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină,

ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină

a fost a celui cu arcade sparte/ când a cerut Celui de Jos tăcere,

a celui plin de viaţă şi de moarte/ când a cerut Celui de Sus vedere

până acolo, unde UNU arde/ pentru cei toţi şi cei ne/toţi din toate,

toţi cei suiţi şi coborâţi din Carte/ într-o mulţime de Singurătate

mă lasă fără ziuă, fără seară/ şi ştiu şi cred şi simt că nu mai vine -

mă uit în urmă: perpendiculară,/ arde încet şi se ascunde-n SINE

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 6484 ori Ultima modificare Joi, 12 Octombrie 2023 16:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.