* Fundaşul stânga Adrian Sălăgeanu (FOTO) - folosit în ultimul meci pe 2010 deşi abia putea sta în picioare - spune că merită să strângi din dinţi pentru a păstra intactă ierarhia Ligii I * „Îi mulţumesc lui Dumnezeu, e şi mâna lui aici!”, este de părere jucătorul lui Dorinel Munteanu *
Arăta rău de tot
Duminică, o oră şi jumătate înainte de jocul cu Sportul Studenţesc - ultimul din acest an. Adrian Sălăgeanu, ca şi colegii săi, a ieşit pe teren ca să-i testeze „calităţile” – este o cutumă a fotbaliştilor, i se mai poate spune preludiul meciului propriu-zis.
Avea o figură congestionată, părea proaspăt ieşit dintr-o bătaie generală, dar păstra şi ceva din privirea elevului mohorât care tocmai a încasat un 3 la matematică. Mai degrabă ai fi putut trece pe roşu la semafor decât să-l abordezi pe jucătorul care apără culorile Oţelului de aproape trei ani de zile.
„Te-a certat Dorinel, ce-ai păţit?”, mi-am luat eu inima-n dinţi. A dat din cap în sensul că nu-i vorba de asta, apoi avea să confirme că rămâne amabil şi dacă este înrolat pe front, chiar în linia întâi.
„Merită orice sacrificiu!”
„De ieri mă doare burta, sunt rupt! Cred că am enterocolită, m-am deshidratat de tot, abia stau în picioare. Nu ştiu cum o să pot juca”, s-a destăinuit omul de care antrenorul liderului avea mare nevoie.
„Voi strânge din dinţi. Am ajuns aici, pe acest loc în clasament, ar fi păcat să nu joc... Trebuie să ne apărăm poziţia, merită orice sacrificiu!”, a adăugat fotbalistul de 27 de ani.
Dorinel Munteanu voia să-l vadă şi după mişcările de încălzire: îl pregătise, pentru orice eventualitate, pe Răzvan Ochiroşii, dar Sălă (cum îi zic colegii) a făcut semn că intră pe teren.
Partida a început, iar bolnavul de până atunci uitase de enterocolite şi alte diagnostice: a bătut cornere de pe ambele părţi, loviturile libere au căzut tot în sarcina sa, iar atacul adversarilor n-a avut nicio şansă pe partea sa. Sălă putea să şi marcheze, dar şi norocul i s-a ţinut de burtă.
„Aş înrăma doar câte 3 puncte”
Ieri, după ce se ştia deja că Oţelul iernează la 5 puncte distanţă de locul al doilea, l-am abordat pentru o poză cu clasamentul. La fel de serviabil, a luat coala A4 cu ierarhia Ligii I şi a zâmbit în faţa aparatului de fotografiat la tribuna I a stadionului din Ţiglina III.
„Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a păstrat sănătos, că a avut grijă de familia mea, dar şi de colegi şi antrenori. Dacă acum 3 ani jucam în Liga a III-a şi acum sunt pe primul loc cu Oţelul, pot spune că e şi mâna lui Dumnezeu la mijloc”.
„Nu vorbim despre titlu, ştim doar că trebuie să muncim şi mai mult decât în acest an, care a fost cel mai bun din cariera mea. Chiar dacă am făcut această poză, să ştiţi că nu înrămez clasamentul. În schimb, aş înrăma 3 puncte după fiecare meci”, a declarat Sălăgeanu, după ce a arătat cu degetul cine este pe primul loc.
