- 11 atleţi israelieni, cazaţi în apropierea delegaţiei României, au fost ucişi de un grup de terorişti palestinieni * Antrenorul gălăţean de lupte rememorează clipele dramatice din 5 septembrie 1972
München, 1972. A douăzecea ediţie a Jocurilor Olimpice de vară. În a doua săptămână a competiţiei, pe 5 septembrie, opt terorişti palestinieni, membri ai organizaţiei teroriste "Septembrie Negru", au pătruns în parcul olimpic cu scopul de a lua prizonieri cât mai mulţi sportivi din delegaţia Israelului. Atentatorii au omorât pe loc doi membri ai echipei israeliene, luând prizonieri alţi nouă atleţi. Evenimentele din orele ulterioare luării de ostatici au căpătat o turnură dramatică. Rezultatul a fost că toţi cei nouă sportivi evrei, un membru al serviciilor speciale germane şi cinci dintre terorişti au murit. După o pauză de 34 de ore, Jocurile Olimpice au fost reîncepute, oficialii motivând această decizie ca o sfidare la adresa teroriştilor. Decizia a fost marcată şi de replica care a devenit memorabilă, a preşedintelui de atunci al Comitetului Olimpic Internaţional, Avery Brundage: „Jocurile trebuie să continue!”
Surpriză matinală
Petrică Poalelungi este antrenor de lupte libere în Galaţi. De-a lungul deceniilor, zeci de generaţii de sportivi s-au format sub atenta sa îndrumare. La München, Petrică Poalelungi avea 31 de ani şi făcea parte din delegaţia română care, la acea vreme, însuma 159 de sportivi. „Era în cursul dimineţii de 5 septembrie când am fost informaţi că probele sportive au fost suspendate pentru o perioadă nedeterminată. Antrenorul de lupte greco-romane al Israelului era născut în Timişoara. În timp ce se îndrepta spre cântarul oficial, acolo unde se afla un luptător evreu, l-a surprins pe unul dintre terorişti, care îşi încărca arma. Nu a mai fost timp de nicio reacţie, antrenorul şi elevul său fiind ucişi pe loc. Apoi, cei opt terorişti au luat ostatici nouă dintre membrii delegaţiei Israelului”, povesteşte P. Poalelungi.
Paznicul spion
„Zvonurile au început să circule imediat. S-a aflat că paznicul satului era de origine arabă. Acesta fusese angajat în urmă cu patru ani, încă de la începutul construcţiei satului olimpic. Practic, ştia toată structura satului şi locaţia fiecărei clădiri. Astfel, teroriştii au mers direct la ţintă. Delegaţia română era cazată în apropierea celei israeliene. Cu o zi înainte, tocmai se terminase competiţia de lupte libere, unde avusesem ocazia să îi cunoaştem pe unii dintre sportivii evrei. La aflarea veştii că au fost luaţi prizonieri am fost bulversaţi, deoarece pe tot parcursul săptămânii precedente în satul olimpic a domnit o atmosferă de calm şi armonie”, adaugă antrenorul.
Sportivi sacrificaţi
Una dintre condiţiile impuse de terorişti a fost să li se pună la dispoziţie două elicoptere, pe timpul nopţii şi cu toate luminile stinse, pentru a putea ajunge pe un aeroport din Munchen. Atentatorii au cerut în schimbul ostaticilor capturaţi eliberarea din penitenciarele din Israel a 234 de palestinieni şi a doi prizonieri din Germania. „Prim-ministrul Israelului, Golda Mayer, a spus că alege să-i sacrifice pe cei nouă atleţi, în loc să intre în negocieri cu teroriştii. Totuşi, a fost trimis un grup de lunetişti israelieni. Ajunşi pe aeroport, luminile au fost aprinse brusc şi lunetiştii au tras în teroriştii care ieşeau dintr-un elicopter. Văzând că sunt atacaţi, unul dintre atentatori a descărcat o încărcătură explozibilă, omorându-i pe cei nouă sportivi şi pe poliţistul vest-german. De asemenea, cinci dintre terorişti au decedat”, îşi mai aduce aminte Petrică Poalelungi.
Trei dintre sportivii ucişi în atentate erau născuţi în România.
"Nu-i nimic, Petrică!"
„Luptele libere au fost înfiinţate în România abia în anul 1960, când ONU ne-a repartizat un antrenor. M-a antrenat pe o perioadă de cinci ani. La un concurs desfăşurat la Tbilisi (Georgia), am fost învins în turul al doilea, de campionul mondial. Ajuns lângă antrenor, i-am explicat că nu înţeleg cum s-a întâmplat. Acesta mi-a spus: „Nu-i nimic, Petrică, eu nu te-am învăţat să te aperi împotriva acestui procedeu. Pentru mine faptul că te-ai luptat cinci minute cu campionul mondial este excelent”. Acest lucru îl voi ţine minte până la moarte”, a concluzionat interlocutorul nostru, care mai spune că a fost prima şi ultima oară când a auzit un antrenor să-şi ceară scuze de la un sportiv.
Cine este Petrică Poalelungi
Petrică Poalelungi a obţinut locul IV la Campionatul Mondial de lupte de la Manchester (l-a învins în câteva secunde pe campionul olimpic de la Tokio), a fost campion balcanic şi medaliat cu argint la Europenele de la Katowice (Polonia). Pe plan intern, a obţinut 12 titluri de campion naţional la seniori, la categoriile 63, 68 şi 74 de kilograme. De asemenea, a participat la şapte turnee internaţionale de lupte şi la Turneul „Dan Koloff” din Bulgaria, unde a obţinut două locuri doi.
