Gălăţeanul explică într-un interviu acordat „Vieţii libere” cum a reuşit cu FC Veris Chişinău, echipă care abia venise din liga a treia, să promoveze în primul eşalon şi să joace finala Cupei Moldovei, pierdută la penaltiuri
Fostul atacant al Oţelului, Dănuţ Oprea, este antrenorul momentului în Republica Moldova. FC Veris, pe care a preluat-o vara trecută, imediat ce promovase din liga a III-a, şi cu care a reuşit a doua promovare consecutivă, intrând în prima ligă. De asemenea, a uimit în Cupa Moldovei, devenind prima echipa de ligă secundă din istoria fotbalului moldovean care joacă finala. A fost aproape chiar de câştigarea trofeului şi astfel de a ajunge în Europa League: 1-1 după 90 de minute, a condus cu 2-1 şi a fost egalată când mai erau doar două minute din reprizele de prelungiri, pierzând la loviturile de departajare.
-Cum caracterizezi sezonul recent încheiat?
-Ţinând cont că acest club a fost înfiinţat doar cu doi ani în urmă şi, când am preluat eu echipa, vara trecută, începusem sezonul ca formaţie nou promovată din liga a treia, a fost un sezon excelent. Obiectivul fusese promovarea în prima ligă şi l-am îndeplinit cu o echipă formată din jucători moldoveni tineri, cu foarte puţine excepţii, doar doi străini, care au jucat destul de puţin. Pe parcurs a apărut această nişă la Cupă, unde am reuşit un parcurs foarte bun, fiind prima echipă din liga a doua din istoria fotbalului moldovean care joacă finala.
-Cum a fost finala Cupei Moldovei? Aţi fost la doar două minute distanţă de trofeu şi de preliminariile Europa League, fiind egalaţi în minutul 118 al prelungirilor…
-Chiar dacă am fost conduşi şi am avut în faţă echipa de pe locul trei în prima ligă, băieţii au fost foarte motivaţi şi au întors rezultatul. Însă lipsa de experienţă s-a simţit în acel final de meci, luând gol prea uşor, pe o neatenţie. Ar fi fost senzaţional să luăm trofeul mai ales că exact în ziua finalei se împlineau doi ani de la înfiinţarea clubului, dar aşa a fost să fie, să ne mai rodăm încă un an pentru a putea ajunge în cupele europene.
-Acesta este obiectivul pentru sezonul următor în prima ligă, un loc de cupă europeană?
-Da, trebuie să ne şi mişcăm foarte repede pe piaţa transferurilor ca să atacăm locurile fruntaşe.
-La Veris există susţinere şi siguranţă financiară pe termen lung?
-Avem patron un om de afaceri fost fotbalist, Vladimir Niculăiţă, o persoană deosebită, care şi-a dorit să construiască o echipă curată, care să aducă ceva nou în fotbalul moldovenesc. Există siguranţa unui proiect pe termen lung.
-Ce afaceri are patronul echipei?
-Are o fabrică de alcool, dar nu mă interesează afacerile dumnealui. Contează pentru mine doar că tot ce am discutat s-a respectat, că banii la echipă se dau la timp.
- Înaintea finalei, Veris primise doar două goluri în 28 de meciuri din campionat şi cupă? Cum de aţi luat atât de puţine goluri?
- Poate că am lucrat mai bine ca alţii din punctul de vedere al organizării jocului. Principiul meu este că, atât timp cât alergi şi eşti organizat, pleci de la 0-0 având deja un punct şi abia apoi dezvolţi faza de atac. Băieţii au înţeles, s-au pregătit foarte bine, au înţeles că fără muncă şi disciplină nu se poate face nimic. Aici a fost cheia succesului. Pe final, când eram deja promovaţi şi am folosit şi jucători ce evoluaseră mai puţin, am mai luat trei goluri, dar nu mai conta.
- Ce spui de situaţia de la Oţelul?
- Nu ştiu exact ce se întâmplă acolo, n-am mai vorbit decât foarte puţin şi destul de vag despre situaţia clubului şi nu pot comenta prea mult. Păcat de această incertitudine, vorbim de o fostă campioană, de echipa noastră de suflet, trebuie să se găsească o soluţie ca fotbalul în Galaţi să nu moară.
- La Oţelul acum postul de antrenor principal este cam liber. Ipotetic vorbind, dacă ai primi o ofertă, te-ai băga?
- Deocamdată sunt contract cu Veris şi mă gândesc doar la ce am de făcut acolo. Desigur, îmi doresc să ajung cândva în această postură, nu cred că există vreun fost jucător al unei echipe la care a trăit 13 ani care să nu-şi dorească să antreneze acea echipă. Timpul le aşează pe toate la locul lor şi vom vedea ce îmi rezervă viitorul.
