* Echipa lui Tiberiu Pintilie speră să înceapă peste două zile ultima parte a ascensiunii spre cel mai înalt loc de pe planetă
A doua expediţie integral românească din istorie spre cucerirea Everestului, cel mai înalt vârf de pe planetă, aflat la o altitudine de 8.848 de metri, se apropie de punctul culminant. La şase săptămâni de când s-a plecat din Kathmandu, capitala Nepalului, cea mai tânără echipă românească pornită spre cel mai înalt loc de pe planetă are programată peste două zile, pe 23 mai, ascensiunea finală în încercarea de a ajunge pe vârf.
Echipa alpiniştilor români este formată din gălăţeanul Tiberiu Pintilie, Oana-Maria Harabagiu, vechiul său camarad din multe alte ascensiuni Adrian Fako şi băimăreanul Gabriel Motica. Oana şi Gabi sunt de multe zile în Tabăra de Bază Avansată („ABC” - 6.400 metri altitudine), de unde îi sprijină pe Tibi şi Adi Fako, cei doi care vor încerca ascensiunea vârfului.
Aclimatizarea este gata
Tibi Pintilie şi Adrian Fako s-au pregătit pe îndelete pentru marea ascensiune, cu urcări la T1 (7050 m.) şi T2 (7.400), primele două din cele patru tabere superioare, pentru procesul de aclimatizare, etapă extrem de importantă. Mergând la o altitudine mai mare şi revenind la una mai mică, se oferă corpului timp de a creşte producţia de celule roşii din sânge pentru a suplimenta lipsa de oxigen din aer la altitudini mai mari. Organismul se adaptează în general doar până la 7800 metri, apoi, mai sus, fără oxigen suplimentar creşte riscul de edem cerebral sau pulmonar, ambele mortale. Tocmai de aceea, Tiberiu, Adi şi cei doi şerpaşi care-i vor însoţi spre vârf au ales folosirea buteliilor de oxigen, ca o măsură de precauţie.
Rutină chinuitoare
În timp ce Oana şi Gabriel Motica au rămas în ABC, Tiberiu şi Adrian au coborât până în Tabăra de Bază Chineză („CBC” – 5200 metri), unde stau de o perioadă destul de lungă, într-o rutină suportată cu greu. „Seamănă destul de mult cu viaţa la pârnaie, de 10 zile facem aceleaşi lucruri zilnic, ne culcăm şi ne trezim la aceeaşi oră… Abia aştept să facem drumul înapoi, nu o să mi se mai pară că batem pasul pe loc”, transmitea Adi Fako pe 16 mai.
În sfârşit, vreme bună!
S-a aşteptat vreme bună, să scadă precipitaţiile şi intensitatea vântului, pentru că au nevoie de cel puţin două-trei zile în condiţii acceptabile, iar în alegerea momentului prielnic s-au bazat pe prognoza meteo dar şi pe experienţa celor doi şerpaşi care îi vor însoţi. În altfel de condiţii, n-ar avea şanse, de altfel în tabăra superioară T3 (7.800 m.) şi-au instalat doar un depozit, corturile nu rezistă la vântul de peste 100 km./oră.
De luni au pornit spre vârf
Luni, Tibi şi Adi au pornit din CBC, seara urmau să se reîntâlnească cu Oana şi Gabriel, iar ieri era planificată zi de odihnă. Astăzi ar trebui să plece până la T1 (7.050 m.) şi apoi T2 (7.400 m.), apoi, în zile diferite, să urce spre T3 (7.800) şi T4 (8.400 m.) în total cinci zile până la încercarea de urca pe vârf, programată în noaptea de 23 spre 24 mai, care se anunţă fără vânt.
