Plec mâine, doamnă...totu-i gata
şi toate sunt la locul lor,
tac şi mă uit la urma urmei:
a fost frumos, a fost uşor!...
Văd prima clipă-n depărtare,
ştergându-se (la ochi) de plâns,
văd braţe-ntinse până astăzi,
de-atuncea, de la primul strâns
lângă fântână, sub salcâmul
martor al primului sărut
lung de la deal până la vale,
sfânt de la nord până la sud,
sfânt de la ochi până la glezne,
lung de la sud până la nord,
sigiliu, zbor, iubire, ură,
suflet de viu, suflet de mort
frumos ca nou-născutul care
vrea să se ducă îndărăt...
Văd prima clipă-n depărtare
şi...(gata...uite)...n-o mai văd!...
Ultima clipă se destramă
şi moare între da şi nu,
aud cum bate drumu-n poartă...
E mâine, doamnă...mergi şi tu?
