* Cel mai longeviv hocheist român în activitate a încheiat al 27-lea său sezon consecutiv în prima ligă ridicând trofeul de campioană pentru Dunărea Galaţi, iar impresionanta poveste a jucătorului Cătălin Geru va continua
Toată cariera gălăţeanului Cătălin Geru (45 de ani) este cuprinsă între cele două trofee din palmaresul echipei CSM Dunărea. La primul său sezon la seniorii de la Dunărea, în 1988, câştiga Cupa României, care până săptămâna trecută era singurul trofeu din istoria clubului. În finală, 6-3 cu Dinamo, a marcat trei goluri şi a fost declarat cel mai bun jucător al turneului. De atunci nu a mai jucat la Galaţi niciun meci cu tribunele pline, până luna trecută, la jocurile din semifinala şi finala campionatului, al 26-lea său sezon consecutiv în prima ligă de hochei încheindu-l la fel ca primul, cu un trofeu pentru Dunărea, de data aceasta cel de campioană. Deşi înaintea finalei îşi anunţase retragerea, impresionanta poveste a hocheistului Cătălin Geru va continua.
- Ai mai fost de multe ori campion, dar cu Steaua. Cum e să ridici trofeul acasă, pentru Dunărea, echipa la care începeai acestă carieră fabuloasă în primul eşalon acum 27 de ani?
- Nu cred că exagerez, la Steaua parcă nu am trăit momente aşa frumoase, deşi au fost satisfacţii deosebite şi acolo. Acum, bucuria triumfului am simţit-o mai din plin, poate şi pentru că l-am reuşit acasă, cu echipa de acasă. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi, care s-au implicat şi au crezut în această echipă. Tuturor celor care au fost prezenţi în tribune la meciurile de acasă, sportivilor de la celelalte cluburi gălăţene care ne-au fost alături şi mai ales suporterilor care au venit lângă noi la Cârţa şi Braşov.
- Acum un an credeai într-o astfel de reuşită?
- Nici cel mai optimist dintre noi nu credea că vom atinge această performanţă. Fiecare îşi dorea, normal, dar era evident că ne va fi foarte greu. Din fericire, am dat calculele peste cap şi am ajuns campioni. Nesperat, dar meritat.
- Primarul Marius Stan te-a supranumit „Nemuritorul”...
- Îi mulţumesc domnului primar şi celorlalţi care ne-au susţinut, Radu Cosca (n.r. – viceprimar Municipului Galaţi) şi Mihai Istrate (n.r. preşedinte Fundaţia „Sportul Gălăţean”). S-au implicat şi au ajutat echipa să ajungă la mult doritul trofeu. Nu sunt un "Nemuritor", sunt doar un om care iubeşte hocheiul, de aici pasiunea şi dorinţa de a fi mereu pe gheaţă.
- Ai şi o părere de rău că te retragi? Sau te răzgândeşti?
-Nu, chiar dacă ar fi să mă retrag acum. Domnul primar şi domnul Cosca m-au rugat să nu mă retrag şi, după tot ce au făcut pentru băieţi, pentru echipă, le-am promis că amân acest moment. Oricum, până în toamnă mai este, vom vedea ce va mai fi. Important este să fim sănătoşi şi să sperăm că vom avea acelaşi succes şi în sezonul următor.
- În 1988 câştigai Cupa României, primul trofeu cu Dunărea, apoi ai plecat la Steaua. Ai lua-o de la capăt acum?
-Sincer, nu. Mi-aş fi dorit să facem treabă la Galaţi. În sfârşit, am realizat ceva acasă şi sper să avem continuitate.
-Te-ai gândit câte mii de km ai patinat până acum?
-Nu, nu m-am gândit, dar cred că cel puţin de 10.000 de ori m-am îmbrăcat şi dezbrăcat de echipament în toată cariera.
- Echipele campioane din Galaţiului au ajuns în situaţii de desfinţare sau retrogradare, nu te temi de acest blestem al Galaţiului?
- Nu. Hocheiul a rezistat, chiar dacă a terminat pe locul cinci sau şase. Dar nu mi-aş dori să ajungem de unde am plecat. Vrem măcar acum să rămânem sus, căci mai avem multe de spus.
