Cristian "Hammer" Ciocan: ”Vreau să boxez acasă, anul viitor”
Foto: Foto Marius Prisacariu

Cristian "Hammer" Ciocan: ”Vreau să boxez acasă, anul viitor”
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Pugilistul gălăţean Cristian Ciocan (29 de ani) s-a întors pe băncile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi, unde a primit distincţia de “absolvent de succes”, pentru implicarea sa în competiţiile internaţionale * Cristian "Hammer" este proaspăt campion european, versiunea WBO, la categoria grea, după victoria în faţa turcului Erkan Teper, în luna octombrie


- Cum a fost să te reîntorci la şcoală?

- Este un sentiment frumos, din păcate nu am reuşit să ajung tot timpul, dar când am putut am venit, mi-am făcut cursurile, am studiat. Am ţinut să termin facultatea, chiar vreau să le mulţumesc profesorilor şi colegilor, care au fost alături de mine şi m-au înţeles.

- Ce crezi că înseamnă pentru studenţii care au venit aici să te vadă? Să vadă că un campion european a trecut şi prin băncile şcolii.

- Cred că este un sentiment frumos. Şi eu aş simţi asta. Vreau să le mulţumesc şi sper că suntem un exemplu pentru ei, să ne poată urma şi să aducă cinste României şi facultăţii din Galaţi.

- După atâta recunoaştere internaţională, îţi mai trebuia şi facultatea?

- Întotdeauna, după sport, trebuie să avem şi o viaţă normală. Am vrut să îmi fac studiile pentru că şcoala este importantă, indiferent că eşti sportiv sau om obişnuit.

- Au fost materii sau examene care te-au băgat în corzi?

- A fost mai greu ca în ring, dar mă bucur că toţi au fost alături de mine şi că m-au susţinut. A fost greu, dar sunt fericit că am absolvit şi că am studiat la această facultate.

- Eşti proaspăt campion european. Cum închei acest an?

- Sunt cel mai fericit. Am devenit şi părinte. A fost un an plin pentru mine, iar anul viitor sau în următorii doi ani vreau să ajung campion mondial sau măcar să am şansa de a boxa pentru titlul suprem. Este o promisiune a mea, că dacă am reuşit la amatori, trebuie să ajung şi campion la profesionişti.

"Kliciko este o legendă a boxului. Să ajungi cu el în ring este deja apogeul unui sportiv"

- Sunt mai multe centuri vacante, de-acum vor lupta primii zece din clasament, iar tu stai la pândă.

- Da, stau la pândă, deocamdată. Este un clasament, dar trebuie să urmăm anumiţi paşi pentru a boxa pentru titlu. Momentan suntem în tratative cu mulţi boxeri, dar deocamdată vrem să luăm cel mai important meci, cel pentru titlul mondial. Dar dacă nu o să ni se acorde şansa aceasta, o să mai fac un meci, cred că în luna martie, tot cu un boxer din primii zece. Mi-aş dori să fie în România, chiar la Galaţi, dar deocamdată nu ştim. Eu, întotdeauna, când am boxat acasă, m-am simţit foarte bine, dar dacă nu se va putea o să boxez unde este nevoie.

- Meci la care îţi pui în joc centura europeană?

- Da, trebuie să îmi apar titlul, o dată la şase luni trebuie să fac acest lucru, dar dacă mi se oferă şansa de a boxa pentru altceva, cu siguranţă o să luăm meciul.

- Dintre cei care se bat acum pentru centurile lăsate de Fury, pe cine ai vrea să întâlneşti? Pe Kliciko?

- El deocamdată este accidentat. Chiar trebuia să boxeze în luna decembrie, cu Anthony Joshua, dar este accidentat. Eu ţintesc unde este titlul, nu contează cu cine o să fie, o să mă pregătesc 200 la sută pentru a ajunge acolo şi pentru a face o figură frumoasă. Indiferent de rezultat, visul meu este să mă bat pentru titlul mondial.

- Ar fi frumos să îl învingi pe Kliciko?

- Avem ceva de împărţit. Am încrucişat mănuşile cu el, am fost la pregătire. Este o legendă a boxului, să ajungi cu el în ring este deja apogeul unui sportiv. Dar sunt tânăr, am încredere în mine. Ţin să îi mulţumesc maestrului Felix pentru încrederea acordată, pentru puterea pe care mi-o dă şi, cu siguranţă, dacă ajung să boxez cu Kliciko o să fac o figură bună.

- Pare de temut, dar şi de dorit o luptă cu Kliciko.

- De temut nu mai este, căci de atâţia ani de când profesăm, ne pregătim pentru lucrul acesta, suntem profesionişti. E ca în orice domeniu, cu emoţii la început, până la primul pumn, după aceea, ele trec.

- Unde sunt mai mari emoţiile, când lupţi în România sau când boxezi în străinătate?

- Întotdeauna când joc acasă, publicul mă împinge de la spate, dar e o plăcere de a boxa acasă. Emoţiile sunt mari, fiind acasă, dar ne pregătim pentru aşa ceva şi ajungem să trecem cu bine.

Citit 2776 ori Ultima modificare Luni, 05 Decembrie 2016 23:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.