Evaluaţi acest articol
(7 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

În proba pe echipe de la Campionatul Mondial de alergare montană, atletele românce au obţinut medalia de bronz, după o cursă cu o poveste impresionantă. Iulia Găinariu, de la CSU Galaţi, a adus ultimele puncte necesare ocupării locului al treilea alergând cu dureri la mână, ochiul tumefiat şi sângele şiroindu-i pe faţă, în urma unei căzături.

Atletismul este un sport individual şi, totuşi, cu un puternic spirit de echipă. A demonstrat asta Iulia Găinariu, atleta braşoveană legitimată la CS Universitatea Galaţi, la recentul Campionat Mondial de alergare montană, din Italia. S-a lovit, a căzut, s-a rănit, s-a ridicat sângerând, a căzut din nou şi totuşi a avut puterea de a termina cursa, ştiind că echipa avea nevoie de asta pentru a obţine medalia de bronz. A încheiat pe locul 28, de ajuns pentru a aduce ultimele puncte necesare echipei, pentru a termina pe locul al treilea.

Traseul a fost de 35 kilometri, mult mai dificil faţă de un maraton classic (42,195 km), cu urcări istovitoare, porţiuni de alergare sărind de pe o piatră pe alta şi coborâri abrupte. Denisa Dragomir şi Ingrid Mutter erau în plutonul fruntaş, în spate o altă sportivă de la CSU Galaţi, Cristiana Ghiţă, alergătoare de distanţe lungi, dar fără experienţă la "montan".

Iulia Găinariu avea chiar în faţa sa o sportivă care o şicana de o bună bucată de traseu, o bloca de fiecare dată când încerca să o depăşească, iar de aici i s-a tras calvarul. "Eram atât de concentrată pe această alergătoare, încât o vedeam doar pe ea, pândeam momentul oportun să o depăşesc. De aceea, când am crezut că a venit, n-am privit la altceva şi m-am trezit cu capul în grinda unei case. M-am trezit în fund şi nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Am căzut pe încheietura mâinii drepte, care a început să mă doară cumplit. Instinctiv mi-am dus mâna la cap, acolo unde m-am lovit (imediat sub tâmpla stângă), şi am constatat că eram plină de sânge. Am privit în jur şi abia atunci am realizat că sunt la concurs. M-am speriat atât de tare, încât am luat-o la fugă. Am observat că sângerez în continuare, aşa că m-am speriat şi mai tare. În vale, am dat peste o fântână şi m-am oprit să îmi spăl rana, îmi era teamă să nu se infecteze de la transpiraţie şi praf. Cu bentiţa de pe cap mi-am bandajat mâna şi am continuat să alerg. Moralul era la pâmânt, dar mi-a dat putere gândul că trebuie să ajung la sosire cu orice preţ, că echipa are nevoie de mine, conştientă că îi va fi foarte greu Cristianei să puncteze, în condiţiile în care, cu toată valoarea şi ambiţia ei, îi lipsea experienţa la astfel de curse, ea era debut într-o alergare montană. Am avut şi noroc, pentru că începutul celei de-a doua urcări nu era foarte dificil şi am început să depăşesc câteva concurente. Plângeam şi alergam. La coborâre, am mai avut alte depăşiri, tot mai multe şi aşa mi-am regăsit încrederea", ne-a povestit Iulia.

Chinul durerilor, cu tâmpla zvâcnind, şi lupta cu propriile limite au continuat şi a urmat un nou moment în care a fost aproape de abandon. "La ultima coborâre, am alunecat şi am căzut din nou. M-am lovit iar la mână, nu puteam să mă sprijin în ea să mă ridic. M-a ajutat un băiat de la organizatori, cred că de la salvamont. Ştiu italiană şi l-am auzit anunţând prin staţie "avem o accidentată". Am realizat că este destul de mare pericolul să nu mă lase să termin cursa şi am rupt-o la fugă. Când am ajuns la asfalt, cam cu 800 de metri rămaşi, Sergiu, din delegaţia noastră, mi-a spus că suntem pe locul al treilea. Brusc, am uitat de durere şi am accelerat cât am putut până la finiş", a mai adăugat Iulia Găinariu.

Atleta şi-a lăudat apoi coechipierele, în special pe Cristiana Frumuz Ghiţă, colega de la CSU Galaţi, chiar dacă aceasta nu a reuşit să termine cursa. “Sunt extraordinar de mândră şi de fericită pentru Denisa Dragomir (n.r. - locul 3 la individual) şi pentru Ingrid Mutter (n.r. - locul 8). Bravo, fetelor, le-aţi tăbăcit bine! Dar şi mai mândră sunt de Cristiana Frumuz Ghiţă, care, deşi nu a alergat niciodată astfel de curse, a avut curajul să spună da şi să se alăture echipei într-o cursă de o asemenea dificultate. Fetelor, eu vă consider nişte supereroine. La anul, în Polonia, sper să urcăm cel puţin o treaptă în clasament".

Maratonistă pentru Tokyo

Iulia Găinariu este o atletă cu potenţial şi în probele de semimaraton şi maraton. Ne-a spus că scosese timpi care o îndreptăţeau să creadă că poate obţine calificarea pentru Jocurile Olimpice de la Rio, de anul trecut, însă cei de la CSU Braşov, unde era legitimată, nu i-au oferit sprijin pentru a avea condiţii decente de pregătire. Atunci, antrenorul gălăţean Claudiu Mereuţă i-a propus să vină la CSU Galaţi, transfer care s-a realizat în mai 2016, după jumătate de an de tergiversări din partea clubului braşovean. "Sunt mulţumită de cei de la CSU Galaţi, tot ce au promis mi-au dat. Desigur, este loc de mai bine, atât din partea clubului, cât şi din partea mea", ne-a mai spus atleta, care ar putea reprezenta clubul gălăţean la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 2020.

Iulia Găinariu are 24 de ani, este originară din Zărneşti, iar în lunile de iarnă este instructor de schi. Totodată, coordonează o grupă de mici atleţi.

Citit 1068 ori Ultima modificare Sâmbătă, 12 August 2017 11:04

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.