Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) sunt chiar în capăt şi aştept/ să-nceapă încă o sosirecu ochiul stâng în ochiul drept,/ pe-o rază lungă şi subţire,cu ochiul drept în ochiul stâng,/ pe-o rază sfântă şi-nţeleaptă,c-un ochi înalt şi-un ochi adânc,/ din viaţă stângă-n viaţă dreaptă,din când în când, să afle ce-i/ unde nimicul stă-n mişcare,din plâns în plâns, să-l strângă cei/ pe care timpul nu-i mai doare (!) (!) sunt chi ...

Mă îndrăgostesc de ea. Nebuneşte mă îndrăgostesc. Romantic mă îndrăgostesc. Fără să-mi dau seama că poate fi aiurea. Fără să văd pustiul din spatele acestei idile fulgerătoare. Chiar fără să-mi pese că am să am de suferit. Pentru că nu oricine şi nu oricând este în stare să-ți toarne în suflet atâta tandreţe, deşi îl aşteaptă o cruntă dezamăgire. Şi, la urma urmei, ce dacă îmi asum acest deşert? Ce dacă există şi posibilitatea pierderii? Doar, vorba ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii cvasibulevardiere rămase tablou” (!) aici nu-i "acolo", aici nu-i "atunci",aici cuvioşii mănâncă porunci,pe frunte-s păduchi şi pe capră-s mojici,balanţa-i de sanchi, ştiutu-i la ghici (!)(!) și trupuri şi suflete-s prinse-n mezat,şi se dă ce nu e şi se ia ce nu-i dataici descântarea-i bolnavă de gâlci,şi mintea şi noima-s pe roată de bâlci (!)(!) aici – peste tot, până şi prin gunoi –se plodesc şi se scurg judecăţi de ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) când viaţa-i odihna cea repede-a morţii şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii, ce taină mai caut prin spatele porţii? ce sper să mai aflu-n desimile ceţei? ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană, când veci şi real este golul din cană (?) (!) bat cer şi pământ – oare cine deschide când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide, când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul şi visului meu îi pro/pun prea ...

Mi s-a vorbit foarte mult despre ea. Unii chiar mi-au descris-o cu lux de amănunte, fără să le cer, fără să aibă vreo obligaţie, deşi stimabilii nu prea ştiau şi nici nu au învăţat cu ce se mănâncă această doamnă prezentă la începuturi, când "a fost Cuvântul"...apoi, din ce în ce mai rară, dacă nu pe cale de dispariţie. Alţii, urlând din toate măruntaiele anatomiei lor inutile, mi-au spus ce suprafaţă are, cât de înaltă-i, cât de lungă-i, cine-i duce dorul � ...

De atâta frecuş, în loc să se subţieze, pielea de pe tălpi se îngroaşă, se întăreşte, se face ca pingelele de la pantofii lui tata, pantofi pe care i-a purtat de vreo trei-patru ori în toată viaţa! Cică să-i aibă de buni, de sărbătoare, de ocazii rare, de mofturi, de moarte! Ce frumos bate câmpii, tata! ce frumos mă cheamă, seara, mama, cam la câţiva paşi distanţă de rugăciunea somnului uşor, să mă spele pe picioare, în balia veche, şi mare, şi celebră, din t ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) şi tot stăm şi tot stăm de atunci pân-acum,cu privirea pe jos şi pe sus şi pe drum,poate vii să ne spui cele zece porunci –şi tot stăm şi tot stăm de acum pân-atunci (!) (!) tot privim tot privim de acum înapoi,poate vii să fumăm o ţigară de foi,să scurtăm până-n vis timpul nopţilor lungi –tot privim tot privim înainte de-atunci (!) (!) înainte de-acum, înapoi de atunci,tot călcăm tot călcăm cele ze ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) este foarte limpede: totul e tulbure şi toate sunt cuprinse de ceaţă – desigur, e o minciună paradoxală când mă trezesc viu, dimineaţă (!)   (!) desigur, când ajung viu, seara, încep a scrâşni un paradox mincinos: e clar, nu am să pot afla niciodată de ce umblă negura numai pe jos (!)   (!) pe sus, totul pare ca lacrima dăruită de mama, în vremuri grele – prin lacrima ei am văzut unde-s paradoxurile tal ...

Scumpa mea Toamnă, să ştii că am primit scrisoarea ta! Este foarte frumoasă şi foarte tristă! Şi, pentru că nu vreau să-ţi pierzi încrederea în cuvântul meu, mă grăbesc să-ţi răspund!...Însă, înainte de replică, transcriu mesajul tău, să-l citească şi doamna mea – o femeie devastatoare prin simplitate şi curăţenie sufletească, prin grija faţă de steaua pe care mi-a răsărit-o odinioară, într-un Septembrie necruţător!...Iată: "încerc să mă vindec de tin ...

Da... iată, am ajuns la intrare în/pe Scara Oschi! Și nici nu/mi vine să cred că-i Liniște! Mai degrabă-mi vine să cred că am greșit scara, clădirea, cartierul, orașul, țara! Că asemenea Clipă de Liniște este cel puțin bizară pe un meleag ticsit cu analfabeți fătați de țața Demos Kratos!... Mă rog, să fie într/un Ceas bun această Clipă de Liniște - îmi zic bucuros și crucindu-mă cum n-am mai făcut-o niciodată în 23 de ani!... Însă-mi dă ghes temerea că bucu ...