Pe limba cuvintelor tale sunt Grâu/ cu Patria-n fire - căţelul Pământului latră la Cer,/ prin Paiul subţire! Eu am Ciocârlie-n Cuibar şi-n Văzduh,/ pe vârfuri am Pâine din Darul Adâncului plin cu Ţărani/ rămaşi fără Mâine! Prin maci umblă Sângele lor Sfinţitor/ de Ziuă şi Noapte - miroase a tot ce a pus Dumnezeu/ în Turtele coapte! Sunt Grâu şi mi-i bine şi rău şi mi-i cum/ îţi este şi Ţie în vremuri când Lacrămi de Rod şi de Dor/ s-amestecă-n Glie! Adesea ...

Acesta e drumul spre gara Aceea/ uitată, cu Primul şi Ultimul tren al Vieţii şi-al Morţii, acesta e drumul/ frumos şi urât şi dintâi şi din urmă, e drumul pe care Nădejdea se naşte,/ dă-n clocot, îngheaţă, des/creşte şi scurmă, chiar dacă pe drumul acesta se-ntâmplă/ şi Visul Zdrobit, şi Regretul Scalen! Îl văd şi-l aud, cred că-i Primul... şi, dacă/ e Primul, e-al meu - este cel de Sosire a Celei pe care-o aştept de o Viaţă,/ pe care-am visat-o chiar fără s� ...

(!) dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreri despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea, nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit, cine-a născut şi a lăsat/ (de capul lui) Em/Ce/Pătrat să zic-aşa, universând:/ "sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt, Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţi şi vă cruciţi şi căutaţi/ - la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi - locuri de Veci în Paradis,/ mere din Mărul Interzis" (!) (!) dacă te ...

De când visăm la România Mare,/ la România Toată - de Atunci nu vrem să mai deschidem nici o Rană,/ să mai călcăm pa Taine şi Porunci, nu vrem să ne mai umble Trădătorii/ prin Sânge, prin Candoare, prin Iubire, chiar îi conducem până la Intrare/ în Harta lor, chiar până la Ieşire din Ţara noastră Sfântă şi prea Bună/ cu lifte care n-au Identitate, cu Venetici omorâtori de Matcă,/ umpluţi cu Morgă, Ură şi Păcate! De când visăm la România Mare,/ la România T ...

Muscalule scăldat în lăcomie, murdar de sânge, dur cu ochii goi, fii credincios măcar o dată-n viaţă... şi dă-ne Basarabia-napoi! Ai tot muşcat, muscalule, ca fiara, din sufletul şi gândurile ei... te dai ne znaiu şi o faci pe prostul... vrei să ne furi şi pupăza din tei?! Ai tot umplut şi cerul şi pământul cu stalini, molotovi şi alţi păgâni... şi ne-ai luat din viaţă şi din moarte... vrei să ne iei şi apa din fântâni?! Fii credincios măcar o dată-n viaţă ...

Din Rapsodia Românească/ numai Atât a mai rămas - nişte slinoşi de peste Hartă/ i-au azvârlit grohăituri pe Lung, pe Lat, pe Frumuseţe,/ pe Ochi, pe Frunte, pe Grumaz - nu mai auzi nici Nai, nici Fluier,/ plăteşti cu Viaţa şi înduri zoo-urlări ţicnito-forme/ prin schizoizi cu timbru dur, grave răcniri demo-tălâmbe/ prin guri spurcate şi-anverguri cât să dărâme toată Ţara/ cu Suflet sterp şi Cap mahmur, cu hoţi şi cu mânjiţi pe Capră,/ cu Şmecheri şi Caricaturi! ...

Te salut, Grigore, te salut/ din cealaltă margine de Prut, te salut şi-ţi spun ce se cuvine:/ să le fie ruşilor ruşine, ruşilor care vorbesc frumos/ şi mănâncă oameni de pe jos! Te salut, Grigore, nu te ştiu/ Basarab închis într-un sicriu, te gândesc şi te visez aproape/ din cealaltă margine de ape, te citesc, te văd şi te ascult/ Româneşte şi puţin mai mult! Te salut, Grigore... şi te spun/ mamei care doarme sub alun, mamei care-a zis că nu-i departe/ niciodată steau ...

Fiul tatălui său e singur la părinţi. Şi se întrece numai în fapte rele. Adică, altfel spus, se străduieşte să calce toate Tablele de la Dumnezeu. Nu-i zi să nu terfelească, să nu mânjească, să nu facă ceva împotriva Poruncilor pe care Creatorul i le-a dictat lui Moise la întâlnirea de pe muntele Sinai. Tatăl fiului său ştie şi vede şi aude cu ce se ocupă vlăstarul, însă nu are timp şi vreme să-i socotească păcatele, greşelile... faptele rele şi toate cele aba ...

(!) bună dimineaţa umblă prin livadă şi-mi alungă somnul ultimului vis... mă şi ocărăşte... mă şi dă afară... şi-mi culege mărul (mărul interzis) (!) (!) multe mere roşii, foarte multe mere ia... şi lasă pomul singur, trist, puţin... şi le tăinuieşte azi, după amiază, după cum dă samă şarpele divin (!) (!) vine bună ziua, taie mărul, pleacă... vine bună seara şi ia mărul mort, să aprindă focul şi să încălzească sinusul ispitei, raiul, iadul, tot (!) ...

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră sama/ cât de mare e distanţa de "Si Vis Amari, Ama!".../ cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază"/ - ...