DOMNIȘOARA-I FRUMUSEȚE EXEMPLARĂ, destul de tristă şi înlăcrămată uneori – ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare – ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleaptă ...
Motto: „De unde are Raiul lumină? Ştiu: îl luminează Iadul cu flăcările lui”.                                                                                 (Lucian Blaga)Mă număr printre cei nenumăraţi în marea socoteală care-mparte dulcegării la morţii cei curaţi şi-amărăciuni la morţii cu păcate! Mă simt bătut de soartă, blestemat – vântul mă bate-ncolo şi încoace – cred că Nu ...
Moto: „Omul este un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare!”                                                                                          (Carl Sandburg)   A fost o dată ca totdeauna încă din prima secundă a căderii în această Întâmplare...aşa îmi aduc aminte: parcă ieri-i când maică-sa i-a şoptit primul cântec de leagăn şi i-a spus primul nani-nani ce ...
Moto: „ucitsea! ucitsea! ucitsea!” (Vladimir Ilici Lenin)   a venit universul la mine, umplut cu singurătate şi frică, a bătut la poartă şi la geamuri...şi a zis: de ce mă scrii cu literă mică?   eu mă şterg la ochi şi nu-mi vine să cred cât de naiv poate fi astfel de mare: ce univers eşti dumneata, de-mi pui asemenea întrebare?   nu mă aşteptam la tine, prezenţa ta nu mă mai furnică, deschide ochii şi fii mai atent: acum sunt mare şi te scriu cu literă mică!   ...
(!) sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal – triumf discret, naiv...iluminare sintactică, liturgică...(halal!) – şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur – şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără CURAJ şi fără TEAMĂ (!)   sobor de fluturi: substantive albe într-un alai din care mai avem de învăţat să fim fără astâmpăr în timpu ...
(!) mulţime goală: limită de alb şi negru, minunat – se poate spune?! te uiţi, se uită: un alai în marş, în alergare spre deşertăciune (!)   (!) eu nu mă uit: sunt orb! eu nu aud: sunt surd! – această stare mă ajută să fiu cu amăgirea paralel, şi spectator ne/vrednic la derută (!)   (!) se poate spune cine-i vinovat pentru această goană-nşelătoare: uitarea vrunui rost?! orgoliul scump?! cursul mulţimii din/spre di/sperare (?!)   (!) eu nu mai stau – adică mă î ...
Acum, când ceasul bate jumătatea vieţii, stai şi pleci şi te întorci în fiecare zi, ca şi cum te-ai afla tocmai la început! Şi, de fiecare dată, cu ochii în/spre Sus, rosteşti hamletian: „a fi or a nu fi!”... Şi parcă nu te-a durut nimic, niciodată, pe acest drum cu sens unic: numai dus!... Sau parcă te-a durut totul, totdeauna, ca şi cum nu ai şti, ca şi cum nu ai vrea, ca şi cum nu ai putea să-ţi răsară luna în jurul pământului şi al sufletului tău, în jurul ...
Mă duc la tine...am uitat să-ţi spun tot ce se spune-n ordinea din care îmi iau ceresc, îmi iau şi pământesc pentru-ntâmplarea mea devastatoare! Mă duc la tine...chiar dacă nu ştiu de unde vine, până unde duce cărarea asta, gândul meu hrănit cu timp din viaţa lemnului de cruce! Mă duc la tine...chiar acu mă duc să răsplătesc blândeţea mâinii tale şi ochii de la care-am învăţat cu plâns ce-nseamnă două catedrale! Mă duc la tine...mă apropii...vezi cum cerul se d ...
ultima dată a/m fost într-o toamnă singură şi uitată ca un abecedar în copilărie, într-o toamnă galbenă şi răsfoită de vânt, ca o carte cu poezii despre care nu se ştie cine şi pentru ce le-a scris, de unde şi de când atâta frumuseţe răscolitoare, atâta melancolie exemplară, până unde şi până când mai poate să coboare dumnezeu pe pământ, ca un cititor – ultimul cititor înainte să lăcrămeze şi să dispară !!!   despletită şi rătăcitoare prin neguri, ...
Eu sunt...eu sunt primul născut în Eden! nu-i nenea acela...nu-i tanti aceea! Apoi, totdeauna am fost cel dintâi: sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...! Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu! vă rog...ascultaţi ce vă zic: fiecare mi-i sclav în vecie şi veşnic dator, la mine aveţi de plătit cu-nchinare! Doar mie mi-aveţi de nălţat (până când soseşte iertarea) şi imnuri şi ode şi alte des/cântece...toate, în cor: şi cefalopode, şi gasteropode! Şi sunt peste tot, ...
Pagina 1 din 236