Criza din zona euro, deşi este periculoasă pentru echilibrul financiar mondial, deschide o fereastră de oportunitate pentru economiile emergente aflate în plină expansiune.
Ţările BRICS – Brazila, Rusia, India, China şi Africa de Sud produc mai mult, mai ieftin, sunt avide după noi pieţe, dar şi după mai multă putere de decizie în forurile care modelează economia mondială, precum Banca Mondială şi FMI. Până în prezent, cele două instituţii au moştenit un sistem de conducere în care puterea de decizie este împărţită mai ales între americani şi ţările vest-europene.
Poate că acum câteva decenii, după un război mondial şi în toiul unui Război Rece, modelul nu putea fi contestat, dar în prezent lucrurile sunt mult schimbate. În ultimii trei ani, ţările BRICS au fost principalele motoare ale creşterii economice mondiale, în timp ce economiile occidentale încă se mai află în degringoladă. Soluţionarea crizei din zona euro înseamnă bani, foarte mulţi bani, pentru consolidarea „liniilor financiare de apărare” în faţa unor noi crize.
În cadrul summitului G20 din Mexico City s-a solicitat suplimentarea fondurilor FMI cu 500 – 600 miliarde de dolari în condiţiile în care acum fondul dispune de doar 358 miliarde de dolari. De asemenea, se doreşte o participare din partea marilor economii mondiale şi la Mecanismul European de Stabilitate Financiară. Dar cum totul are un preţ, au început să apară şi condiţiile. Vocea economiilor emergente în dezvoltare a fost Brazilia, care a solicitat nu numai o participare mai substanţială a ţărilor din zona euro la mecanismul menit să le asigure propria stabilitate, dar şi o schimbare a sistemului de decizie în cadrul FMI.
Asta ar fi o revanşă a ţărilor BRICS după ratarea, anul trecut, a oportunităţii de a desemna un candidat comun la preşedinţia FMI, după ce Domonique Strauss-Khan a fost nevoit să demisioneze în urma aventurii de la New-York. Atunci au câştigat europenii, prin Christine Lagarde, dar dacă regulile de luare a deciziilor se schimbă, şi ţări precum Brazilia, India sau China se pot apropia de vârful piramidei. O flexibilizare a FMI le va deschide calea şi spre Banca Mondială. Prin „tradiţie”, preşedinţia acestui for revine americanilor, dar BRICS consideră acum că lucrurile trebuie să se schimbe.
Ţările occidentale sunt puse în situaţia de „a vinde” ceva din „posesiunile” în instituţiile financiare pentru a avea garanţia că vor trece de criza economică. Vor fi ele dispuse să renunţe la hegemonia instituţională? Teoretic, un răspuns ar trebui dat până la sfârşitul lui aprilie, două luni în care se pot întâmpla multe
