Cu austeritatea la vot

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pare o ironie a sorţii - oarecum tipică pentru epopeile greceşti - ca un personaj politic care în urmă cu câteva luni acuza „dictatura” UE şi FMI în privinţa acordului de austeritate negociat cu autorităţile de la Atena să fie privit acum drept salvatorul acestei înţelegeri. Antonis Samaras şi partidului de dreapta Noua Democraţie au reuşit să câştige o rundă de alegeri decisivă nu numai pentru viitorul Greciei, ci şi pentru viitorul zonei euro şi, implicit, al Uniunii Europene. Alegerile au fost câştigate la limită în faţa partidului de extremă stânga Syriza, fiind evitat astfel coşmarul unei respingeri a acordului cu instituţiile financiare şi inevitabila ieşire pe această cale din zona euro. Bruxelles-ul a răsuflat uşurat, pieţele financiare au răsuflat uşurate, bursele au fost ceva mai vioaie, până şi intransigentul Berlin s-a arătat mai bine dispus şi deschis la o uşoară negociere a termenelor convenite în acordul de austeritate. La orizont se prefigurează o coaliţie între Noua Democraţie şi socialiştii din Pasok. Încă o ironie a sorţii: vechii adversari sunt acum nevoiţi să înfrunte împreună o criză şi să urmeze un pact ce le-a erodat popularitate până la cote ce ameninţau să-i trimită la periferia politicii…  În fapt, doar dorinţa grecilor de a rămâne, totuşi, în zona euro a fost singura care a făcut diferenţa între victorie şi înfrângere.  Problema este că acordul de austeritate în sine rămâne la fel de respingător pentru cetăţeanul de rând, iar ieşirea din criza politică nu înseamnă şi ieşirea din criza economică. Viitorul guvern elen va avea foarte puţin timp la dispoziţie pentru a-şi cântări poziţiile. În fapt, reprezentanţii instituţiilor internaţionale sunt nerăbdători să revină la Atena pentru a evalua modul în care finanţele ţării au evoluat în ultimele săptămâni. Şi pare puţin probabil că în perioada în care ţara nu a avut, practic, o guvernare să se fi petrecut cine ştie ce minuni în privinţa restrângerii cheltuielilor bugetare sau a întăririi austerităţii. Antonis Samaras va cere, cu siguranţă, o renegociere a acordului cu instituţiile financiare, dar marja în care partenerii europeni sunt dispuşi să negocieze este una foarte restrânsă. Ţintele programului vor rămâne în esenţă nemodificate şi, cu sau fără renegociere, rămâne de văzut dacă Grecia va putea să le respecte. Prin urmare, victoria lui Samaras nu face decât să mai acorde puţin timp Greciei şi zonei euro. Este un timp necesar, dar să vedem dacă va fi şi suficient pentru a salva societatea elenă.

 

Citit 9083 ori Ultima modificare Luni, 18 Iunie 2012 16:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.