E cea mai curată-ntâmplare
din nordul acestei secunde,
e cea mai deşteaptă părere...
dar nu ştiu de ce nu răspunde
la strigătul meu din adâncul
cuvântului dat înainte,
hăt-hăt, la stârnirea luminii
din beznă, cu primul părinte!
E cea mai frumoasă-ndurare
această-ndărătnică joacă
din sudul cuvintelor mele...
s-o strig într-adins şi să tacă
mai mult decât ţine o viaţă,
mai mult decât ţine o moarte
a celui înalt ca o şoaptă
senină: mai mult nu se poate!
