Mai am vro câţiva paşi până ajung
unde începe cercul înc-o dată
şi unde totul stă-ntr-un absolut
nici alb, nici negru, fără nici o pată!
Unde nimic nu are înapoi,
unde nimic nu are înainte
şi-unde nu ştiu că (n)-are rost să ştiu
măcar aceste câteva cuvinte!
Mai am un pas, şi nici măcar un pas,
şi mă primeşte înc-o încercare
de-a suferi şi de a fi convins
că niciodată sufletul nu moare!
Iată, se-ntâmplă, gata, (m)-am ajuns:
aici e-acolo şi acum e-atuncea...
patru cuvinte ies în calea mea:
tata şi mama, leagănul şi crucea!
