Am uitat să achit nota de plată
pentru mana cerească de pe văile şi dealurile Copilăriei,
pentru misterele din râpile satului,
pentru secretele din cufere şi firide şi lăzi cu zestre,
pentru minunile de la Şcoală şi Bibliotecă...
şi pentru blândeţea Celor care m-au învăţat
şi încă mă mai învaţă
să trăiesc şi să mor în Pace şi Iubire,
în Candoare şi Respect,
în cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română!
Şi stau şi mă duc şi mă-ntorc şi constat
că a venit Vremea şi Timpul scadenţei,
că trebuie să-mi pun Caru-n Piatră,
să-mi cer iertare la Dumnezeu
că atât de mult am întârziat...
şi să jur pe Psalmul meu de Onoare
că-s gata să mă duc/ şi să achit Nota de Plată!
