Cu picioarele în prăpastie şi cu sufletul pe mal,
citeşti "Crimă şi pedeapsă"... (şi crezi că se poate)...
domnul Raskolnikov admiră salcâmii a ultima oară
şi zice patru cuvinte: zarurile au fost aruncate!
Cu sufletul în prăpastie şi cu picioarele pe mal,
citeşti "Idiotul"... (pe-nziuate şi pe-nserate)...
prinţul Mîşkin rupe şi mănâncă flori de salcâm
şi spune cinci cuvinte: zarurile nu au fost aruncate!
Mă apropii de tine cu sufletul plin de bucurie...
(criminalul îmi ia pulsul, prinţul mi-l dă înapoi)...
începi să plângi de frică, ridici ochii din carte,
zici şase cuvinte: zarurile au fost aruncate la gunoi?
Gata, mă apropii de tine cu sufletul în prăpastie,
cu picioarele pe mal şi cu zarurile aruncate...
nu ştiu dacă au căzut doi-unu ori şase-şase,
dar cred că eşti Karenina, fără de care nu se poate!
