Vino, draga mea suveică!.../ te blestem, dacă nu vii:
veci, să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădii
când mai mergi şi tu la apă/ să te răcoreşti un pic
la picioare... şi să-nceapă/ dorul Marelui Nimic!
Vino, draga mea suveică!.../ toate cele mi se frâng
sub cămaşa mea de neică,/ de naiv, de gol, de stâng!...
eu am pus războiu-n poartă.../ un război şi sfânt şi drept...
vino, arta pentru artă-mi/ ţese de colivă-n piept!
Vino, draga mea suveică!.../ chiar te vreau, şi nu mai pot,
chiar ţi-am pregătit o fleică/ de cinteză, sud la nord,
nord la sud, să nu ştii unde/ să mai pleci, gata, ţi-am pus
loc de pururea-n în secunde,/ sus pe jos şi jos pe sus!
Vino, draga mea suveică!.../ hai şi ţese-mi tot ce ştii!...
drept răsplată, o copeică/ am de-atunci, de prin pustii,
când te căutam încoace/ şi încolo!... chem şi zic:
hai, că-mi stă războiu-n pace,/ timpu-n Marele Nimic!
