(Către domnul învăţător Ioan Victor Răşcanu, La mulÅ£i ani!) Să mă primiÅ£i, domnule învăţător, sub nuc, sub aripi, sub fereastră ÅŸi să tăcem fără cusur în faÅ£a casei dumneavoastră! Să mă primiÅ£i ÅŸi să mă daÅ£i frumos, de-a dura, până la ÅŸcoală; ce ÅŸcoală, domnule învăţător, rămasă fără socoteală! Să mă iertaÅ£i că nu am fostde mult, în ograda cu fântână,să bem cea mai curată apăîn care stă Limba Română!Dar să nu aveÅ£i milă niciodatăcÄ ...

(pentru doamna Corina Axente) Luaţi-mi umbra, verdele şi vântul, turnaţi-mi cer pe ultimul cuvânt, cărări şi păsări, viscole pe gură, copacii mei cu vârful în pământ! M-aţi învăţat să mă iubească lupii, şi frunzele să-mi spună ce-am uitat, iar eu, sălbatec, le-am întins capcane şi i-am vândut pe un covrig uscat! Voi aţi ştiut să-mi puneţi rădăcinadrept leagăn pentru dor şi pentru vis;lupii veneau să-mi învelească somnul,dar i-am ucis, iubito, i-am ucis!Şi ...

(Cel mai frumos poem după Tatăl Nostru) Cine nu îşi respectă mama, cea mai sacră fiinţă după Dumnezeul său, este nedemn de numele de fiu! Respectaţi femeia, căci ea este mama Universului, şi întreg adevărul creaţiei divine se află întrînsa! Ea este temeiul a tot ce e bun şi frumos, după cum tot ea este germenele vieţii şi al morţii! Ea îţi dă naştere în chinuri, prin sudoarea tâmplei te creşte, şi până la moartea ei îi generezi cele mai grave nelinişti! Binecu ...

(foc în muzeu) Repetăm întrebarea mereu: ce mai faci? Alt răspuns căutăm. Alte păsări ne dor.  Alte fire de iarbă. Alte flori în copaci. Alte mâini răscolesc vraja altui picior. Uneori am venit, am văzut am învins inocente bastilii străjuite de sâni. Păsări albe treceau mari şi grele de plâns, mari şi pline de rod, şi cădeau în fântâni. Ce mai faci? Repetăm întrebarea mereu. Ne întoarcem, fugim, ocolim five o’clock. Demascăm amintiri şi intrăm în muzeu schingi ...

(o arie din opera pâinii) Aici, în regiunea marilor grajduri, când vremea era mai populară şi ţăranii fiilor voştri ziceau Mioriţa pe dinăuntru şi pe dinafară, ronţăiam zăbala pusă la timp, de mă găseau lupii şi Luna pe arii din opera pâinii.Apoi mi s-au furat potcoavele şi ochelarii şi aram desculţ tarlaua falsei Semiramide, iar fiii ţăranilor voştri căutau potcoave de cai/putere/şi/noroc. Venise timpul marilor hamuri.Acum vremea este egală cu timpul de-a lungul tru ...

(nu atingeţi!) moto: sau doi egal cu patru…altă sferă limită de…ori nu…fără adresă urma luminii peste…frontieră abandonată-n propria-i viteză (yolanda kremene) era balastieră…îşi visa prieteniidin care muşcă gloria şi nebuniadesena cercuri pe nisipul memorieişi ocolea iubirea născătoare de piatrăiubea viteza strigând noli turbaremoartea devenise o bagatelăpurta ochi verzi şi sânge de păpădie ...

(dacă) Nu călca pe ele, nu le strivi,  nu te uita numai înainte; află că nu te mai iau cu mine niciodată dacă nu treci atent printre cuvinte! Uită-te şi în stânga, şi în dreapta, şi în sus, şi în jos, şi înapoi; de ce te grăbeşti când ştii că nu există nici lumea cealaltă, nici lumea de apoi!? Dacă te strigă cineva  şi nu răspunzi imediat şi foarte frumos, află că nu mai mergem nicăieri  şi te pun să sapi o fântână cu gura în jos! Fii atent la drum şi ...

(descoperit pentru scriitoarea Katia Nanu, La mulţi ani!) De ce tandreţea lor imensă în mica mea imensitate? De ce infernul meu de-a pururi în ochii lor de diamant? De ce mă lasă Demiurgul să urc pe rug sacralitate? De ce Hamlet, şi Don Quijote, şi-un Prinţ cu aer de Levant? De ce tandreţea lor eternă plouă absint şi mov pe toate? De ce mă strigă Demiurgul să-mi toarne cer pe ochii mici? De ce cascade verzi de frunze mai ard pe rug dezblestemate Marii, Elene inocente şi travia ...

(poem dictat odinioară de pictorul Nicolae Spirescu, odihnească-se în pace!)Afară-i azi şi toamnă, încep să vină toatetristeţile-n copacii cu frunze în cădere;pe sârma fără păsări se răsuceşte vântul;pun degetul pe geamuri şi scriu la revedere!Un braţ de lemne arde în soba ziduităde mama când, sărmana, era înflăcăratăde dorul şi de dragul copiilor pe carei-a dat în lumea fără grădină şi ogradă!Încerc o amintire…e cald, mă uit la tata,umplu încet paharul ...

(poem de duminică, pentru Maria Călin) Numai sărbătoare pentru celelalte cuvinte. Doar unul prin mine pururea trecător. Uneori mă hăituiesc săgeţi otrăvite şi îmi aduc aminte cât de repede mor.În cursul săptămânii mă ocup de flăcări şi apă. Duminica sunt vulnerabil şi vânat. Apoi mă îngrop singur în hârtia albă, până se face departe capătul celălalt.Peste tot, ochi de sfinx îmblânzit cu nuiele. Fântânile se răstoarnă şi nu se mai ţin de cuvânt. Liniştea ...