E frig în autobuz...şi această bătrână
cu bagaje multe şi grele se duce la gară,
poate ajunge să nu mai piardă ultimul tren,
poate ajunge lângă omul ei cu umbră amară!
E frig în autobuz...şi acestei bătrâne
nu-i dă nimeni locul să se hodinească oleacă...
(sărmana e plină cu locuri în care toată viaţa
au mugurit şi au crescut prunci să înţeleagă
măcar a ultima oară că-i frig în autobuz
şi că această bătrână cu bagaje multe şi grele
a fost şi mama lor, este şi mama lor)...
gata, vine trenul spre altfel de stele,
şi n-o ajută nimeni să se suie pe ultimul loc...
iată, rămâne singură şi străină într-o gară,
aşează şi închide o lacrimă în colţul batistei...
şi foarte departe de omul ei cu umbră amară!
Departe de Omul cu umbră Amară (pentru Claudia Benke, vindecătoare/cititoare de Poezie, Respect! Scris de Ion Zimbru
