- Nu, nu, nu, nu... ferească sfântul,/ îţi jur, nu mă ocup cu asta,
sunt elegant până la capăt/ şi înapoi, cred că îndură
complexul preamăririi, cred că/ o doare-n miocard şi-n coasta
de drac, de când i-am spus, odată,/ că e prea tare în dantură!
- Eu nu te muşc! vino la mine!/ eu latru numai! vii acuşa?
te-aştept, fac poale-n brâu, papară,/ fac libido... şi-alte surprize
am pentru astă întâlnire.../ hai, deschid poarta, deschid uşa...
mi se-nfierbântă cerebelul.../ şi personalitatea mi se!
- Nu, nu, nu, nu... regret amarnic.../ am trebuşoară importantă:
fac 13-14, alergie,/ fac prozeliţi, fac analize,
fac presupui cu smântânică,/ tangentă unsă cu secantă,
fac râie perpendiculară,/ titanic fals... şi-alte surprize!
- Da, înţeleg... mâncări din astea/ nu am văzut nici în reclame...
când le termini, adu-mi şi mie.../ că salivez de-atâta foame!
Filozofie la Telefon (II) (pe bune!) Scris de Ion Zimbru
