Domnişoară Nalbă, nalba-i/ naltă cât Singurătatea
orizonturilor tale,/ prinse-n cuie, de Mister! -
Dacă-ţi mai aduci aminte,/ numai Rătăcirea ta te-a
smuls din farmecul floririi/ până dincolo de Cer!
Domnişoară Nalbă, nalba-i/ naltă, încă pe picioare:
mov şi roz şi alb şi roşu/ într-o sumă de Tăceri! -
Dacă-ţi mai aduci aminte,/ câte nopţi devastatoare
am dormit în flori de nalbă,/ căutând ziua de ieri!
Domnişoară Nalbă, vine/ vremea veştejirii, cade
toată nalba din picioare,/ peste greierişuri vii! -
Dacă-ţi mai aduci aminte,/ câte cricuiri elade
ţi-au trecut prin părul galben/ psalmi de care nu mai ştii!
Domnişoară Nalbă, nalba-i/ lungă cât Eternitatea
amăgirilor pe care/ mi le-ai dat până atunci! -
Dacă nu-ţi aduci aminte,/ îţi spun eu: Trufia ta te-a
coborât pe nalbe nalte/ şi te-a pus pe nalbe lungi!
Domnişoara Nalbă (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
