(!) acesta-i adevărul unic, chiar dacă ştiu că (nu) te doare:
tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare,
iese din sine, intră-n sine, merge cu spatele-nainte,
are în faţă-ntreg trecutul cu stele stinse şi murinde,
cu stele proaspete şi nalte, scâncind în scutecele-albastre
ale apropierii strâmte şi pardosite cu dezastre,
ale instinctelor primare şi-ale credinţei că se poate
scruta de unde până unde, de ce şi când şi cum se cade (!)
(!) acesta-i falsul gratis, unic, plătit cu viaţă şi cu moarte,
luat în râs şi-n plâns, de parcă n-ar fi primejdie – fireşte,
mă-nşel cu gândul şi cu visul că mai e mult până departe,
până când scutecele roşii mi-or spune că se-ntrezăreşte
sfârşitul care e totuna cu începutul...prin urmare,
tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare (!)
Psalmul Veşniciei Trecătoare (rechizitoriu unic) Scris de Ion Zimbru
