(!) e cea mai frumoasă-ntâmplare/ din nordul acestei secunde,/ e cea mai deşteaptă părere.../ dar nu ştiu de ce nu răspunde/ la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte,/ hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte (!)
(!) e cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă/ din sudul cuvintelor mele.../ s-o strig într-adins şi să tacă/ mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte/ a celui înalt ca o şoaptă/ senină: mai mult nu se poate (!)
Cuvânt Înainte (postfaţă) Scris de Ion Zimbru
