cât mai trăieşti să nu mă mai
faci fir de iarbă pentru cai
ştii caii pasc foarte uşor
pasc mult şi bine până mor
până mor ei până mor eu
fără să afle dumnezeu
ne-au dat la toate şi la toţi
patru picioare patru roţi
n-am să te mai cât mai trăiesc
în visul tatălui ceresc
fac frunză verde fir mohor
să saturi caii până mor
până mor ei şi până când
va să rămână pe pământ
stingându-se încet uşor
doar umbra mea şi umbra lor
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
