La început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi...
din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret...
şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi,
lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet...
şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic...
într-un cuvânt: eu fără margini,/ câştigător la loz în plic!
Şi tot aşa: cuibar cu lene,/ preţ şi dispreţ de nan suprem,
împins în braţele părerii/ că nu se poate vrun sfârşit,
că n-o să-(mi) fie niciodată/ vro destrămare de cherem,
vrun vis urât, vro năruire,/ vro piază-rea...că a murit
mulţimea celorlalte eu(uri)/ (im)pertinente-n jurul meu...
într-un cuvânt: joc puia-gaia/ şi lapte-gros cu orice zeu!
Mereu câştig...sunt norocosul/ numărător din tot în tot...
apoi, uşor, cu năucire,/ din (mai) puţin în (mai) puţin...
ce osteneală concluzivă.../ numai câtime-n zor şi rod,
zero la trei, la doi, la unu.../ doar sec sub linie...amin...
cortina scârţâie şi cade/ până-n nimicul gol, abstract...
într-un cuvânt: ultima scenă.../ adio...ultimul cont(r)act!
Puia-gaia şi Lapte-gros [ultimul cont(r)act] Scris de Ion Zimbru
