şi bate la poartă - să cred că-i MISTER?
să cred că-i banal? inutil? efemer?
să fug? să rămân? să-l primesc? SĂ-L ÎNFRUNT?
să plâng temător? să mă creadă mărunt ???
şi bate la geam - ce curaj! ce curaj! -
CEVA parcă-mi spune c-ar fi un VRĂJMAŞ,
că sunt un NEVREDNIC în pururea... dacă
nu-i tai din pofteală şi-l las ca să treacă !!!
şi bate, şi bate, şi bate - şi tac,
şi tace, şi-mi scurmă pe gând şi pe prag -
mă rog de-ndurare la PRONIE, poate
m-ajută cumva să (NU) INTRU-N PĂCATE !!!
CEVA mă îndeamnă să fac un pas, doi...
ÎNAINTE, şi parcă ar fi ÎNAPOI -
şi bate la uşă, deschid şi-(l) aud:
n-ai teamă, n-ai teamă... sunt TIMPUL TRECUT !!!
(Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou")
