zic mereu că nu am o clipită
că nu am cerneală şi cuvânt
să-i răspund ca unei copilandre
triste de la cer până-n pământ
cred că ştie care-i adevărul
ştie că-s pierdut că-s mincinos
ştie şi m-aşteaptă şi mă iartă
sub lumina geamului din jos
poate fug din ceastă rătăcire
şi din valma cestui labirint
poate-mi sui o lacrămă pe iris
şi mă dau bătut şi nu mai mint
frică mi-i c-a putrezit şotronul
cred că cercul nu mai are pi
hai să căutăm copilăria
UNDE AM UITAT-O ÎNTR-O ZI
Un strigăt din Moldova de Sus (II) (autodenunţ) Scris de Ion Zimbru
