Viteaz ca-n cărţile cu laşi,/ puneam des/cântece pe foc –
şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu mă mai joc!...nu mă mai joc!
Mi se părea mirobolant/ cest rit bizar, spăimântător –
şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ ştii c-o să mor!...ştii c-o să mor!
Greieri şi fluturi talentaţi/ în ceastă ardere de tot –
şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ eu nu mai pot!...eu nu mai pot!
Ţanţoş, viclean, triumfător,/ puneam des/cântece pe foc –
şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ nu cer noroc!...nu vreau noroc!
Aşa strigam: aplaudaţi/ cest holocaust cald şi frig –
şi printre plânsuri (te)-auzeam:/ eşti (un) nimic!...eşti (un) nimic!
Răpus de morgă şi de stil,/ încep s-adun, să strâng, să scad –
n-aud nici plâns, n-aud nici râs –/ nu-s împăcat!...sunt în păcat!
Morgă şi Stil (schepsis în ”la” minor) Scris de Ion Zimbru
