Bună dimineaţa, doamnă Toamna mea,
sosesc să-ţi scriu pe negură sonete
şi să intrăm cu ele în odaie –
pentru plecare nu mai sunt bilete!
Tocmai la primăvară vine trenul
de unde-ncepe steaua mea să cadă –
vine cu ea, s-o mai ridici oleacă,
măcar până în teiul din ogradă,
măcar până-n salcâmul din grădină,
sub care-am stat cu sufletul la vale
şi ochii scoşi (de dor) din balamale –
e Toamna mea, şi trebuie să vină!
Bună dimineaţa, doamnă Toamna mea,
vino să-ţi dau dulceaţă amăruie
şi-o dumitriţă lungă până unde
miroşi a nord, a mov şi a gutuie!
Tocmai la Primăvară vine Trenul (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
