v(!) cred c-a trecut – încă-i mai simt sărutul,
încă mai gust din VEŞNICIA sa,
nu-mi pare rău că n-a rămas la mine,
e-a tuturor...ea nu-i numai a mea (!)
(!) cred c-a trecut – nu ştiu unde se duce-n
rochia-i lungă, fără de sfârşit,
încă-i mai simt ETERNITATEA mică –
suflet şi trup de înger invalid (!)
(!) cred c-a trecut – lumină şi-ntuneric,
lumină şi-ntuneric – vrei/nu vrei
şi vreau/nu vreau – chiar dacă nu mai este,
mă simt înfăşurat în MIEZUL ei (!)
(!) cred c-a trecut...şi este...iat-o...vine
cât ai s/clipi, cât aş s/clipi – ce DANS
crepuscular...şi – printre IERI şi MÂINE –
chiar PURUREA-I ŞI LEAGĂN ŞI BALANS!
DANS [prolegomene la(de)spre S/CLIPIRE] Scris de Ion Zimbru
