Ascultă salcâmul... ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea
să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a
fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată:
ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată!
ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să (nu) fie
şi cum să (nu) fii când Ispita/ îndeamnă la grandomanie
şi varsă otrăvuri pe Turtă,/ şi suflă măscări la ureche,
şi-(ţi) surpă himera şi prispa,/ şi-(ţi) taie salcâmul de veghe!
Ascultă salcâmul, ascultă-l.../ altminteri, rămâi contra/stare,
departe de toţi şi de toate:/ departe de Crez şi Iertare
cu vorbele blânde-ale Mamei,/ departe de Deal şi de Vale,
de timpul şi vremea uitate/ în Plita Memoriei tale,
rămâi fără zbor, pe târâre/ în ochiul şi-n braţul Ispitei...
şi pieri pentru pururi din Carte,/ dispari din Memoria Plitei!
Ascultă salcâmul... fă-ţi semnul/ de cruce, arată-i că-ţi pasă
şi cată-nspre Sus şi vezi dacă/ ai Loc, Timp şi Steauă Acasă!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
