(!) trece MAMA... trece MAMA cu BISERICA de mână -
cred că se îndreaptă-ncolo, cred că se îndreaptă-ncoace -
mama-mi zice "măi, copile", iar biserica o-ngână:
hai să nevedim, să ţesem numai pânză pentru PACE,
pânză ALBĂ CA ZĂPADA care-nseamnă CURĂŢIE,
MILOSTIRE şi SMEREALĂ şi LUMINĂ ţie, mie (!)
(!) trec... le văd... şi n-am cuvinte să răspund strigării ceste -
cea mai straşnică strigare la RĂZBOI, cea mai înaltă
din MENIREA OMENIRII, dintre VRERILE CELESTE -
DOAMNE, ce chemare blândă, DOAMNE, ce-ndemnare caldă:
"uită-te, două BISERICI, două MAME te îngână -
toarce, nevedeşte, ţese LINIŞTE-N LIMBA ROMÂNĂ" (!)
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
