Nici eu nu am, nici tu nu ai.../ (toţi au de toate, şi nu cântă)...
dar ştiu să dau şi ştii să dai/ ton la Cuvânt şi la Cuvântă
fiindcă vreau, fiindcă vrei/ să scoatem linişti din vioare,
din foaie verde pentru cei/ care-n secunda următoare
se pot usca şi pot muri-n/ vacarmuri şi-n degringolade,
în "pleacă-ncolo, n-ai amin!",/ în "treci încoace, nu se cade
să fii deasupra, să fii sub.../ doar sclav al gamelor minore...
punct la pătrat, pătrat la cub,/ cub des/cântat la Terpsihore!"
Sigur că da, sigur că da.../ (stai drept pe ţărmul Despărţirii)...
dacă mai crezi că-i bine-aşa,/ să ştii că lacrima-ţi de mir i-i
doar celei care, tremurând,/ lămpii cu sticlă afumată
i-a şters lumina, nopţi la rând,/ departe-n veci de niciodată,
şi-a stat în vis şi s-a pierdut/ frumos şi-ncet spre depărtare,
poate se face-a început/ şi poate-ncepe să coboare
tot ce mai are încă "sunt"/ spre lumea-i singură, plăpândă...
punct la nimic, nimic la punct.../ tot la Cuvânt şi la Cuvântă!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
