stă într-o cameră ascunsă - şi nu-l văd,
nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede -
e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal,
sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete!
când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă... şi-l asculţi:
ce trup bolnav!... ce suflet şui!... ce laşitate!
cum să refuzi purificarea? (n)-ai s-ajungi
unde (nu) vrei, dacă n-ai mâinile curate!
când vrei să stai, te ia de mânecă... şi-auzi:
acum să ieşi!... acum să pleci din întâmplare! -
şi te azvârle nicăieri chiar dacă n-ai
nici drum, nici timp... şi ai şi mâinile murdare!
n-ai încotro, îngenunchezi şi te supui
acestui drept ş-acestui strâmb ş-acestui straşnic -
el stă-ntr-o cameră ascunsă peste tot,
ne/păsător, de la botez până la praznic!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" UNU (poem... cu cameră ascunsă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
