CU LAPTE DE LA MAMA AM AJUNS
la poarta celor şapte ani de-acasă -
şi am bătut încet... şi m-au primit
chiar la-nceput de toamnă majestoasă,
chiar când se suie galbenu-n gutui,
când se adună poamele pe masă,
când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând,
şi păsări rare în pădurea deasă (!)
CU LAPTE DE LA MAMA AM UMBLAT
trei paşi încolo şi doi paşi încoace -
aşa, încet-încet, depărtam
de-un templu-adânc, de linişte şi pace,
de făt-frumos, de zmeu şi de noroc,
de şcoală, de cireadă şi de turmă,
de-un loc şi de-un surâs patriarhal
care şi-acum mă strigă şi mă scurmă (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOI CĂLĂTORI (I) (pastel ireversibil) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
