sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate,
sunt clipe înalte şi verzi şi uscate,
sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte,
sunt clipe în care nimic nu s-ascunde,
sunt clipe în care s-ascunde o viaţă
cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă,
sunt clipe în care s-ascunde o moarte
cum tot în nimic şi aproape-n departe,
sunt clipe în care mai poate să-nceapă
atunci chiar acum şi târziul degrabă,
în care s-aude şi-n care se vede
nădejdea-n ritmare de foame şi sete,
şi-n care s-adună şi-n care se scade
puţin cu puţin dinspre multele toate,
din care se cer şi din care s-aşteaptă –
pe linie strâmbă ori frântă ori dreaptă –
să-nceapă un fel de ceva pentru care
alt fel de ceva naşte, creşte şi moare,
şi-un fel de ceva care nu se mai gată,
şi-un tot totdeauna, şi-un tot niciodată
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” TOT (pentru doamna Maria Gavrilescu – La Mulți Ani!) Scris de Ion Zimbru
