Cu ochii pe Cerc, să nu scap din Vedere
lungimea care-i sprijină învârteala între Minus şi Plus Infinit,
continui Alergătura într-astă Joacă
şi mă tot întreb: ce se întâmplă cu Aria Copilăriei, dacă piere
cel care l-a făcut pe Învârtitor, dar şi pe Învârtit?
Ce se întâmplă, dacă În/Cercuirea şi În/Cercarea vor să tacă?
Pe mine a-nceput de mult vreme să mă doară
sufletul şi gândul că această rotundă/dumnezeiască Jucărioară
rugineşte azvârlită în Uitare,
lângă Şotronul zgribulit până la sânge, până la înmormântare!
Cu ochii pe Cerc
îmi continui Alergarea fără să ştiu de la care Capăt am pornit,
fără să ştiu la care Capăt am să ajung... însă alerg,
alerg, alerg... Nimic în Mişcare... printre Minus şi Plus Infinit!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ARIA COPILĂRIEI (cu ochii pe cerc) Scris de Ion Zimbru
