Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) scriu şi desenez (pe)-o doamnă gri,/ o recit, o-nvăţ... şi ea mi-arată
zâmbetul/uitarea lui da Vinci,/ ca o notă [si(n)gură] de plată (!)
(!) vine domnul meu învăţător/ cu creionul roşu... şi se miră -
n-am nici o greşeală... şi îmi dă/ nota zece veşnic... şi o liră (!)
(!) ce răsplată am... şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător)
am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe (!)
(!) și învăţ să cânt şi să regret/ că n-am ascultat nici o poruncă...(!)
(!) o să-mi fie (timpul morţii) scurt,/ o să-mi pară (viaţa) foarte lungă!
(!) am de ce să plâng fără sfârşit,/ am (destul) cuvinte... (n-am ce zice) -
de atuncea-s domnul ei Orfeu/ şi ea-i doamna mea Euridice (!)
(!) ce răsplată am... şi ce uşor/ (de la domnul meu învăţător)
am de priceput până la moarte/ cât de-aproape s-a făcut departe (!)
