Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Mă duc la ea să văd ce (mai) face -
chiar acum plec spre dealul cu singurătatea ei,
cu lacrimile ei, cu ne/răbdarea ei,
cu toate pietrele cele bune şi cele rele,
cu tot ce are în suflet, de atâta vreme... ehehei!
Mă duc la ea, mă apropii de ea,
şi-n toate aripile văd că are cuibare cu păsări,
şi-n toate pietrele are cuibare cu păsări,
şi-n toate firidele are cuibare cu păsări,
şi se învârte... şi merge... şi se învârte... ehehei!
Bate vântul... şi mă aşez lângă ea -
vine la mine o pasăre veche şi nu zice nimic,
vine la mine o pasăre nouă şi zice:
sora mea începe să tacă, să tacă, să tacă,
a sosit ceasul tău şi al meu, vrei/nu vrei,
şi vezi ce frumos macină moara asta... ehehei!
