Din colecția „Cele mai fumoase poezii rămase tablou”
(!) doamna mea, să-ţi fie dimineaţa
superbă ca mireasa dinspre care
rostogolesc spre mire merii mere,
să muşte din păcat şi din uitare
şi să aştepte până când nuntirea
îi face iar aproape din departe
şi din atâta vreme-i face steauă
şi din semnul crucii, semn de carte (!)
(!) doamna mea, amiaza şi-nserarea
fie-ţi aproape cum aproape-mi este
icoana ta dinspre singurătate
şi-alcătuirea ta dinspre poveste,
dinspre povestea ceea care, iată,
râzând-plângând adulmecă la mire,
cu tot ce mai respiră poezie:
mult, sfânt, frumos şi pace şi iubire (!)
