Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea de la copacul
 singur în bătaia lunii/ şi-ncărcat cu ŞAPTE LIRE,
 singur şi egal cu mine/ pe cărarea din/spre gară,
 din/spre despărţire-n lacrimi,/ dinspre fosta monastire, 
 unde, îmi aduc aminte,/ mă ducea de mână, MAMA,
 să-mi arate, să mă-nveţe/ frumuseţea şi respectul,
 să-mi sădească n-adâncime/ şi-nălţime CELE ZECE - 
 toată viaţa, toată moartea/ să încep numai cu dreptul!!!
 bună fie-ţi dimineaţa/ - hai şi-mi dă din ŞAPTE LIRE:
 astea-s fructe date viersuri,/ astea-s arii printre frunze,
 astea sunt mirări cu pene,/ sunt cuvinte colorate - 
 parcă-s vorbe de la MAMA,/ pure, simple şi ascunse
 în copacul din/spre trenuri:/ toate trenurile noastre,
 aşteptate, blestemate,/ de atunci, de-odinioară,/ 
 când umblam pe cărăruie,/ singuri în bătaia lunii - 
 hai la gară, după lacrimi/ - plânsu-i de atunci în gară!!!

					
		
		  
	