Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze,
 nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese
 despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea mea fundamentală - 
 unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală!
 Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate - 
 sunt rotundul care pune punct/ la mulţime, la singurătate!
 Sunt aici, acolo, peste tot.../ sunt prezent în casă, în ogradă - 
 tac şi fac mai mult decât nimic,/ însă nu vrea nimenea să vadă!
 Care mai de care vrea să mor,/ vrea să mă azvârle pe fereastră -.
 tac şi fac de zece ori mai mult/ decât fiecare dumneavoastră!
 Sunt gol viu şi am contur curat,/ nu am stricăciune şi nici pată,
 stau cuminte, mândru şi total/ - nu scăpaţi de mine niciodată!
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție
QED [– (0) +] Scris de Ion Zimbru
		
		  
				Etichetat cu
				
			
		
	
	
					