Pe dealul meu cu flori de câmp te scriu încet,
ca pe un Psalm... şi te păstrez ca pe-un Secret,
şi te citesc şi te-nţeleg:
numai cu tine sunt Întreg
şi numai tu mă-nvredniceşti să nu mai cred
că n-am să fiu ce nu mi-ai spus, dar ai lăsat
un Semn de Carte şi un Semn de Ne/Uitat
tot mai adânc, tot mai adânc,
în ochiul drept şi-n ochiul stâng
şi-n ce-am ştiut că nu-i nici Strâmb şi nici Păcat!
Pe dealul meu cu flori de câmp aştept mereu
şi tot mă rog şi tot mă sui la Dumnezeu,
să-mi dea Osânda cea mai grea
că n-am putut să fii a mea:
să-mi dea pedeapsa prea/naivului Orfeu!
Şi te tot scriu, şi te tot scriu, şi te tot scriu,
şi tot mai sper că Niciodată nu-i Târziu,
şi tot mai cred, şi tot mai cred:
sunt sclavul Marelui Secret -
o, Psalmul meu Adânc şi Nalt şi Nazareth!
Semn de carte (psalmul i/realităţii precare) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
