Bună dimineaţa rochiei de stambă,
bună dimineaţa ghetelor pe dos,
bună dimineaţa fluturei de lampă...
sufletul, aseară, mi-a picat pe jos,
şi-apoi, toată noaptea, l-am cătat prin lume,
l-am cătat prin moarte, l-am cătat prin gând,
l-am cătat prin bezna viselor postume...
cred că nu mai este, astăzi, pe pământ!
Ce-ntuneric, doamne...mi-ai luat şi luna,
mi-ai luat văzduhul care mă lega
de atunci, de-acolo şi de totdeauna...
spune-i doamnei mele, dac-o vezi, cumva,
să-mi adune cercul din singurătate
şi să-i dea o rază din privirea ei,
poate îi porneşte aria, şi, poate,
i-or veni la poartă feţi frumoşi şi zmei,
şi ilene multe, păsări cât mai multe,
cai şi cotoroanţe, slugi şi împăraţi,
să-i doneze lacrimi şi-apoi să-i asculte
aria iubirii...toţi să ascultaţi:
bună dimineaţa, rochie de stambă,
bună dimineaţa, ghetelor pe dos,
bună dimineaţa, flutură de lampă...
sufletul...pe unde-i, dacă nu-i pe jos?
Curs de terapie intensivă (aria cercului din opera iubirii) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
