Acolo sunt copaci până la cer,
sunt două stele perpendiculare
şi-un câine pururi, căruia îi cer
să-mi încolţească rana când mă doare!
Despre copaci pot spune că îmi dau
tot ce nu vor să dea la fiecare:
păsări şi lună până la pământ
şi două stele perpendiculare!
Mă uit la câine, mă priveşte blând,
nu vrea să muşte din durerea care
îmi clocoteşte sângele curgând
din două stele perpendiculare!
Stau sub copaci, am umbră pe cuvânt,
am şi lumină binefăcătoare
din ochii mamei, care, de atunci,
sunt două stele perpendiculare!
Două stele perpendiculare (de la cer la pământ şi înapoi) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
