Naufragiu în strâmtoarea Carotidă (scrisoare de discreditare)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 05 Septembrie 2013 00:00

Moto: "m-am lovit de puncte strâmbe (geamanduri plutind aiurea)
            şi mi-au des/cântat sirene între Scylla şi Caribda
            şi pe ultima galeră (am rămas) să-mi fie cripta...
            când am vrut să tai catargul, mi s-a înfrunzit securea"
                                                                   (Iolanda Cremene)
 
Corabie cu pânze de păianjen/ am fost în largul lacrimilor tale...
sare şi perle, sare şi sirene,/ furtuni cuminţi şi valuri catedrale,
recife mov, adâncuri fără număr,/ mister cât poate doamna Poezie,
frumos cât ştie doar necunoscutul,/ curat cât numai o femeie ştie!
 
Corabie umplută cu mătăsuri/ am fost în largul sângelui de miră...
adeseori: gheţari, singurătate,/ clocot şi puls şi somn de păsări-liră...
mai sus, chiar în strâmtoarea Carotidă,/ era să stric nişte furtuni banale,
şi am trecut... când am ajuns la gene,/ m-am scufundat în lacrimile tale!