Cu mare tăcere uitându-se în ochii mei (despre mama)

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 25 Septembrie 2013 00:00

Maică-ta mă întreabă despre tine...
(cu mare tăcere uitându-se în ochii mei)...
şi dacă s-a suit bruma pe casă,
şi dacă au coborât păsările şi frunzele din tei!
 
Se opreşte puţin (să-şi tragă sufletul)...
şi cu aceeaşi mare tăcere mă întreabă din nou
dacă mai ai nişte dulceaţă de cireşe amare,
şi dacă mai auzi la fântână ecou!
 
Şi dacă sunt gata muncile de toamnă,
şi dacă toate cele pentru iarnă sunt pregătite,
şi dacă sunt puse poame şi mistere
prin poduri, prin unghere, prin firide!
 
Şi încă o dată mă întreabă despre tine...
îmi amintesc şi încep (cu smerenie) să-i spun
că ai ajuns împărăteasa nu/ mă/ uitării
şi numărătorul şi numitorul (nostru) comun!...
 
Că ai un păianjen vechi şi sub icoană,
şi osteneşte (harnic) în pânzele-i genuine,
şi ţese pentru corabia împărătesei...aşa să zici,
dacă maică-mea te întreabă despre mine!